Starea omului in moarte

Publicata: Luni, Februarie 23rd, 2009

• Autor: Ioan Dinu

Definiţii, Dezbatere, Analiză,Implicaţii, Epilog

Tema 1

Cu cât te aventurezi în studiu culturilor diferitelor popoare de pe glob, cu atât constaţi că acest subiect este atât de complex, diferit tratat şi înţeles. e la … pâna la … sunt tot atâtea crezuri, idei, concepţii şi credinţe despre starea omului în moarte.
Îmi propun ca în cele ce urmează să invit pe cititorii interesaţi şi dornici să facem împreuna o incursiune pe mapamond pentru a afla “câte ceva” despre ideea nemuririi sufletului, îndumnezeirea omului şi starea morţilor la diferite popoare ale lumii şi nu numai. Să studiem împreuna ce spune Dumnezeu, care este punctul de vedere al Bibliei cu privire la acest subiect; în final care este adevarul şi cum ne vom raporta la el.

“Intrebari tulburatoare”Ce se află de cealaltă parte a vieţii, pe celălat tărâm?
Toţi ar dorii să afle răspunsul. Să pătrundă acest mister. Pe planeta noastră toţi oamenii au murit şi vor continua să moară. Întrebarile vor continua, vor fii chiar presante cu atât mai greu cu cât fenomenul este universal.

Ce se întamplă cu omul dupa moarte?Care este starea lui?Există alte sfere de existenţă? Este el conştient? Sufletul este o entitate separată? Al cui este? Cine îl dirijează?
Tera cunoaşte “n” teorii, concepte şi credinţe cu privire la starea omului ( sufletului dupa moarte). Prejudecăţile şi un fals răspuns la această problemă se nasc din lipsă de cunoaştere. Unii nu pot trece peste anumite limite şi îşi formeaza un crez pe baza la ce e până în limită. Alţii avansează intrând într-un labirint greu de străbătut. Alţii recurg la tot felul de explicaţii, mai mult sau mai puţin stiinţifice şi juste ( adevarate) doar pentru motivul manipulării maselor de neştiutori, care se încred în ce li se spune despre acest subiect. Ei nici nu au interes ca publicul să afle adevarul. Omenirea a cunoscut şi va continua să cunoască diverse doctrine cu privire la subiectul în discuţie, şi aceasta este o dovadă că problema capătă importanţă, că nu s-a epuizat şi răspunsul nu este satisfăcător.

Cine este în spatele vechiculării ideii de suflet nemuritor separat de trup? Ce se urmăreşte?
Adevărul se poate afla? Dacă da – unde?
Credinţele oamenilor se polarizează în jurul a două idei opuse:

Mulţi cred că după moarte omul ( sufletul) continuă să existe într-o formă superioară, o stare apropiată de divinitate.
Alţii acceptă moartea ca fiind momentul încetării orcărei forme de viaţă şi activitate;
omul este dus în pământ până în ziua învierii.
Deci omul odată mort, ori este iremediabil mort, ori este încă viu.Răspunsurile sunt ireconciliabile. Amândouă nu pot să fie adevărate.
A) Credinţa şi argumentele lor
Conform credinţei strămoşeşti, la moartea omului, trupul este predat pământului dar există ceva care supravieţuieşte şi anume sufletul care poate să trăiască independent de corp. Prin aceasta individul ramâne viu. Sufletul omului este parte din Dumnezeu. Şi pentru ca Dumenzeu este nemuritor, sufletul nu poate fii altfel decât nemuritor. Insăşi Biblia conţine dovezi în favoarea nemuririi sufletului: 1.Samuel 28:7-20.
După moartea profetului Samuel, sufletul lui a putut fii chemat şi consultat. El a putut fii recunoscut şi a dat răspuns întrebarii lui Saul. Nu este aceasta o dovada că cei morţi supravieţuiesc într-o stare mai puţin înţeleasa de noi?
Luca 16:19-31. Bogatul şi săracul Lazăr.După moarte au mers unul în rai, altul în iad. Acolo sufletul comunica şi negocia cu Avraam. Domnul a spus această întâmplare şi e clar că sufletul este nemuritor.
Luca 23:43. Promisiunea Domnului făcută tâlharului pocăit. “Adevărat îţi spun că astăzi vei fii cu Mine în rai.” Concluzia este că imediat după momentul morţii în aceeaşi zi, sufletele lor s-au regăsit în rai. Corpurile lor au murit, dar sufletele lor nemuritoare şi-au continuat existenţa în alte forme.

DOVEZI EXTRA-BIBLICE
* În cartea sa “Viaţă după viaţă”, Dr. Raimond A. Moody Jr. aminteşte de persoane ajunse în
apropriere de moarte clinică, dar recuperate, care au trait fenomenul “desprinderii” sufletului de corp. Au simţit cum trăiesc în afara propriului corp; se simţeau bine în noua stare, şi comunicau cu spiritele prietenilor şi rudelor deja decedate. Se întâlneau cu o fiinţă de lumină, care comunica ceva non-verbal.
* Suflete pe nave cosmice. Fenomenul OZN, corpuri străine, comportări ciudate care nu s-au lăsat studiate. În acest caz, sunt implicate sufletele morţilor care îşi continuă activitatea pe alte planuri si care pilotează acele ciudate nave astrale.
În loc de concluzie: Sufletul este o entitate separabilă de corp şi nemuritoare.

B) Credinţa şi argumentele lor
Grupa de oameni sinceri, bine informaţi ( cine este bine informat este cel mai tare). Iubesc şi respectă Cuvântul Scripturii – cea mai puternică autoritate. Ei cred că odată survenită moartea, nu mai rămine nimic conştient din toată fiinţa. Acceptă ca mediu de informare terenul Bibliei, unde Dumnezeu vorbeşte oamenilor,dar şi alte scrieri conforme cu Biblia.
Ecls.9:5,6: “Cei vii ştiu… dar cei morţi nu ştiu nimic. Până şi pomenirea li se uită.” Inspiraţia biblică are argumentul forte: Dumenzeu ştie mai bine ca oricine ( teologi, oameni de ştiinţă, cercetatători, filozofi, savanţi, etc.) Moartea înseamnă inconştienţă totală. Anumite fapte făcute de cei vii pentru cei morţi cum ar fii: pomenile, aprinderea lumânărilor ( pentru ca lumina să alunge întunericul din calea pe care defunctul va merge), anumite slujbe cum ar fii bocitul ( pentru a-i cere acestuia să ducă veşti noi morţilor despre cei vii pe care tocmai i-a părăsit), sunt inutile. Cazul lor nu se mai poate schimba
Ecls. 9:10: “…În locuinţa morţilor nu este nici lucrare nici chibzuială…”
Iov 7:9 u.p. 14:21: “Morţii nu participă la nimic.”

Concluzie:
Moartea este bariera inexistenţei. Când moare, omul iese din circuitul valorilor familiare şi sociale. Relaţiile sund rupte brusc pentru că el nu mai poate participa la nimic ce se petrece sub soare.
Cuvântul lui Dumnezeu este demn de încredere, comparativ cu sofismele oamenilor. Îl credem pe Dumnezeu pentru că El este sursa de adevăr.

După analiza ambelor grupe, ceea ce complică mai mult situaţia, este că aceste opinii îşi găsesc suport în Biblie.

Stimate cititor, oare să fie Biblia confuză? A intenţionat Dumnezeu ca acest Cuvânt inspirat de El să fie neclar tocmai în această problemă de viaţă şi de moarte? S-a schimbat oare Dumnezeu? Vrea El să avem două răspunsuri din acelaşi izvor? Dar dacă Biblia are răspuns şi numai prejudecăţile ne împiedică să-l acceptăm ca adevăr? Dacă afirmaţile Bibliei sunt făcute într-un anumit context care, dacă este ignorat, conduce la eroare? Dacă Dumnezeu are un răspuns unic şi irevocabil, iar noi îl adaptăm unor idei venite din alte surse cum vom răspunde când El va venii ca Suveran al universului?
În căutarea răspunsului este necesar să ne despovărăm de orice parere inventată sau dobândită, să supunem orice pretenţie ( chiar de la liderii religioşi) autorităţii şi vocii lui Dumnezeu revelată pe paginile Sfintei Scripturi – singura în măsură să decidă. Să acordăm Cuvântului inspirat de Duhul Sfânt maxima credibilitate, titlu de tezaur al adevărului, autoritate supremă.

Va urma

Legamantul cu Hristos prin botez De: Ioan Dinu În aceste câteva gânduri scrise cu privire...Chemarea vecerniei De :Virgil Peicu Mai auzisem cuvântul „vecernie” în copilarie. Stiam...Sabatul De: Virgil Peicu Într-o sala rece si austera, un anchetator...“Un singur Dumnezeu” in matematica cereasca De:Florin Laiu Doctrina creştină despre Trinitate a fost întotdeauna un...A avut Domnul Isus Hristos inclinatie spre pacat? De:Doru Tarita Pe baza Cuvantului Sau, Isus era 100% Dumnezeu...

Urmatoarele materiale:
« Starea omului in moarte(2) | Biblia - bestseller-ul tuturor timpurilor »