Omul-fiinta sociala (1)

Publicata: Miercuri, Februarie 25th, 2009

• Autor: Camelia Spiegel

Da, chiar şi în secolul 21 omul este o fiinţă socială, care are nevoie de un anturaj şi de susţinerea celorlalţi în momentele dificile. Fiecare dintre dumneavoastră este de această părere, sper! Atunci cum se face că, în loc să avem relaţii tot mai bune – pe baza experienţei anterioare a omenirii!- relaţiile noastre sunt din ce în ce mai sărace, mai îşelătoare şi mai sporadice?
Oare nu alegem noi strâmb, când punem mai presus decât familie, prieteni, colegi sau simple cunoştinţe şi vecini, lucruri impersonale ca programe TV, filme, distacţii în care nimeni nu ne contrazice (nefiind oameni reali, acolo, cu noi); în schimb suntem zilnic modelaţi de ţelurile, visele şi dorinţele altor oameni, pe care noi le luăm de bune fără să le filtrăm, fără să cârtim sau să gândim. Acesta este un mare pas înainte realizat de Media şi un altul înapoi, străbătut cu frenezie de rasa umană.

Reclamele, filmele, articolele din reviste, programele distractive şi altele de acest fel, ne aduc în lumină anumite criterii de inteligenţă, frumuseţe, spunându-ne la tot pasul ce e bine şi ce e rău, frumos sau important. Bărbaţi şi femei printre noi se consideră acceptaţi în conformitate cu acele prestabilite criterii (femei slabe şi bărbaţi duri sau bogaţi, de ex.). Media ne vinde iluzii într-un mod agresiv şi chiar abuziv, considerând faptul că fiecare dintre noi e asaltat de o cantitate impresionantă de informaţie vizuală şi auditivă, pe care nici măcar nu o solicităm în vreun fel… Aceasta face parte din lumea modernă a zilelor noastre, zi de zi.

Cu cat este mai inoportună, informaţia ne manipulează cu mai mult succes. Ne dorim să fim mai frumoase şi mai slabe, comparându-ne cu modelele. Dar nu stim cât cheltuiesc ele pentru aspectul lor fizic. Iar dacă ne gândim la asta, ne dorim tot atât de mulţi bani cât au ele. Dacă am gândi realist, am înţelege că adevărul şi valoarea stau în altceva… Ne cheltuim banii pe ‘tratamente’ presupunând că ar putea sa ne ajute să nu îmbătrânim…dacă e posibil pentru elite, de ce nu şi pentru noi? In final, trist dar adevărat, cel sau cea de lângă noi nu mai este la fel de interesant(ă), competitiv(ă) ca înainte sau nu mai prezintă destule avantaje! Devenim şi ipocriţi, nu doar manipulaţi, dar nu peste noapte, ci în timp, educându-ne cu ceea ce Media ne oferă. Alegem să ne hrănim mândria, nu înţelepciunea. “Căci tot ce gândim pe parcursul unei zile ne şi hrăneşte mintea”.
De aceea este aşa de importantă direcţia în care ne îndreptăm gândurile, interesele, preferinţele, sentimentele şi în final acţiunile. Ne lăsăm hrăniţi de Media pentru ca după o vreme, mai lungă sau mai scurtă, să ne trezim ca după un vis, încolţiţi de trăsături de caracter pe care nu le mai recunoaştem nici noi, pe care nu le dorim şi mai mult, pe care le-am dezavuat la alţii… Ne privim cu atenţie, dar ca prin pâclă deasă, şi ne e dor să ne recunoaştem în oglinda pe care cei dragi ne-o pun înainte. Oare de ce nu ne putem apăra? De ce nu ne mai vedem clar? De ce pretind ei că nu mai suntem ce am fost? Cum de am ajuns la un aşa de pustiitor divorţ, când în tot acest timp am crezut că suntem în relaţii bune cu toţi şi că ne iubim partenerul ca la început?

Nimic nu apare din nimic. O hotărâre de astazi ne va aduce –peste un timp- în faţa acelei oglinzi în care să ne privim uimiţi, cu ochi inceţoşaţi, incapabili de a mai defini cine suntem cu adevărat. Am început cândva să alunecam şi să ne contrazicem propriile convingeri şi valori. Am fost din ce în ce mai ocupaţi cu nenumarate treburi…pe care dealtfel nu le aveam în plan… Am devenit tot mai reci şi mai străini de tot ce fusese adevărat şi real pentru noi… Ne-am înstrăinat chiar de cei mai dragi şi mai apropiaţi.

Media nu poate fi acuzată la divorţ…dar a avut un rol important în ‘dezvoltarea’ noastră. Am devenit dependenţi de o sursa de informaţie şi de putere, care ne promite totul şi nu ne dă mai nimic în schimb.
Pofta a fost primul pacat în lume şi s-a îngemănat cu mândria. Când Media îşi face bine treaba, poftim ce nu ne trebuie, în timp ce considerăm că ne trebuie, dintr-o dată şi fără greş!
Reclama îşi face simţită influenţa subtil, fie că vrem sau nu să recunoaştem. Poftim mult şi primim prea puţin în schimb, după ce ne-am conformat standardelor sugerate de reclame. Constatăm că ceea ce ne-am dorit nu e chiar aşa cum ne-a fost sugerat, poate că nici nu ne trebuia… Dacă nu suntem vigilenţi, am putea repeta scenariul acesta la nesfârşit! Ar fi poate mai util să ne reamintim de principiile, valorile şi priorităţile noastre, înainte de a lua mărunte hotărâri care ne pot schimba însa radical caracterul şi relaţiile.
Cum am putea aştepta să găsim sprijin în alţii, dacă noi nu petrecem timp să îi ajutăm pe ei? Cum ar arăta relaţiile noastre dacă am petrece timpul cu cei importanţi în viaţa noastră, altfel decât pur şi simplu stând fizic unul lângă altul, dar necomunicând nicicum, pe toată durata unui film? Interesant este că, atunci când încercăm să comunicăm în timpul filmului, nu facem decât să ne atragem dezaprobarea celorlalţi, fiindcă pur şi simplu îi deranjăm!

Cum ar fi viaţa de familie schimbată dacă televizorul sau DVD player-ul ar fi folosite atât de rar încat să ne confere libertatea de a fi noi înşine în compania celor dragi? Cum ar fi viaţa fără ştiri, dar cu ştiri despre cei pe care pretindem ca îi iubim mai mult decât orice? Cum ar fi familia în care copiii nu sunt alungaţi spre surogate ca jocurile pe computer, ci petrec timp de neuitat în jocuri cu părinţii? Intr-un cuvânt, cum ar fi viaţa noastră dacă am alege să nu ne facem un stăpân sau un idol venerat, din activităţi (incluzând Media) care ne îndeparteaza unii de alţii, de Dumnezeu şi de ţelul pe care ni l-am propus?

Omul-fiinta sociala (4) De:Camelia Spiegel Toate studiile, vechi si noi arata ca generatia...Omul-fiinta sociala (3) De:Camelia Spiegel Media poate sa se extinda la nesfarsit, cu...Omul-fiinta sociala (2) De:Camelia Spiegel Dacă ne uităm în urmă cu onestitate, la...Ce-i prea mult strica… D:Camelia Spiegel Odată cu creşterea cantităţii de informaţie pe care...

Urmatoarele materiale:
« Omul-fiinta sociala (2) | Ce-i prea mult strica… »