Omul-fiinta sociala (2)

Publicata: Miercuri, Februarie 25th, 2009

• Autor: Camelia Spiegel

Dacă ne uităm în urmă cu onestitate, la atitudinea pe care am avut-o atunci când unul dintre cei dragi ne-a întrerupt în timpul vizionării unui film, ca să ne spună ceva ce şi-au adus aminte, ceva important pentru ei, ar trebui să recunoaştem că nu ne stabilim priorităţile în concordanţă cu valorile şi scopurile pe care le urmărim. Uneori nu ne gândim la priorităţi deloc. Dacă am face-o, am realiza cu surprindere că relaţiile noastre sunt cu mult mai importante decât un film, un program distractiv, ştirile sau sportul. Oamenii sunt totdeauna mai importanţi! Sigur, am fost întrerupţi (fără mila şi consideraţie!) dar toţi suntem oameni şi toţi putem uita…toţi avem impresia că trebuie să comunicam ceva important imediat. Puse în balanţă, relaţia cu cei dragi şi activitatea ce nu se vrea a fi întreruptă, comparaţia e ridicolă în sine însăşi. Totuşi, noi adesea alegem să repezim pe cei dragi, simţind că ne sunt atacate drepturi elementare, când ei, -mici sau mari-, ne întrerup cumva, lipsit de consideraţie. Mândria ne spune că ei ar trebui să respecte faptul că suntem ocupaţi, nu? De cele mai multe ori suntem ocupaţi cu Media. De unde venim? Cum am ajuns aici? Insensibili la nevoile emoţionale (şi nu doar) ale celorlalţi?
Drumul pe care am paşit pentru o vreme, pas cu pas ne-a abătut de la promisiuni şi principii îndrăgite. Media ne-a ‘ajutat’ să ‘evoluăm’. De la stadiul de oameni (sociabili) interesaţi de oameni, la stadiul de oameni interesaţi de lucruri şi servicii. In tot acest timp în care gusturile noastre s-au lăsat schimbate în conformitate cu cerinţele ‘actuale’ ale Media, noi am neglijat persoane reale, care au suferit din lipsa de comunicare cu noi, din lipsa de afecţiune împărtăşită, poate chiar din lipsa de înţelegere… Probleme imaginare au luat treptat locul problemelor reale pe care oamenii le au şi le discută între ei. Când noi suntem foarte ocupaţi cu activităţi egoiste şi chiar dăunătoare (Media rămâne în discuţie), cei de lângă noi suferă; trece un timp până să îşi dea seama ce se întâmplă cu relaţia în (de)cădere liberă. Intr-o bună zi ajung să vadă că interesele noastre nu mai sunt aceleaşi, poate chiar nu mai tragem la aceeaşi căruţă, împreună cu ei… Uneori avem impresia că nu am făcut nimic rău, că nici nu ne-am schimbat. Cum se face atunci că relaţiile sunt tot mai sărace şi mai sleite? Cât timp am petrecut cu aceleaşi persoane pe vremea când le iubeam cu pasiune? Cât timp petrecem azi? Cum se face că noi nu stim exact cum se simte cel sau cea de lângă noi? Doar presupunem că totul e ca înainte!

Ceea ce este mai interesant, în tot acest timp în care am dat atenţie unor ‘nevinovate’ plăceri (egoiste, după cum apar în lumina bunului simţ şi a rezultatelor) mai mult decât
s-ar fi cuvenit, considerând relaţiile cu cei din jur…în tot acest timp am fost privaţi de comunicarea drăgăstoasă cu Cel ce ne iubeşte la fel, dar suferă mai mult din cauza relaţiei slăbite chiar şi cu El. Dumnezeu este lângă noi mereu. El aşteaptă să fim prieteni şi să Il iubim ca pe un Parinte, Soţ sau Prieten intim – sau toate la un loc. Cât timp am risipit fără să fi observat că Prietenul nostru e lăsat undeva departe, în întuneric? Cât de des putem să conversăm cu El, în timp ce privim un program sau un film? Cât de aproape Il mai simţim după ce filmul de acţiune s-a sfârşit? Ce ne mai îmbie să Il chemăm pe El să ne ţină companie, după două ore de acţiune şi război sau lupte crâncene, intrigi şi mizerie umană? Violenţa sau sexul desluşit sunt un abuz emoţional de care Bunul nostru Dumnezeu doreşte să ne scutească. Ele ne altereaza judecata şi simţurile… Alegerea ne aparţine, fără excepţie, ca întotdeauna.

Nu în ultimul rând, tot acest timp petrecut cu Media putea fi folosit într-un mod lipsit de egoism, pentru a face ceva pentru sau cu cineva. Sunt rare situaţiile când oamenii sunt nerecunoscători, dar chiar şi atunci, noi putem avea deplină satisfacţie că am lucrat în favoarea cuiva. Când alegem să dăm, implicit primim. Timpul petrecut ajutând pe altcineva ne aduce răsplătire de la Dumnezeu şi mulţumire de sine. Ce se poate compara cu un om obosit fizic şi satisfăcut emoţional şi moral? Dăruirea de sine ne aduce mult mai multă bucurie decât timpul petrecut în lecturi de calitate incertă sau distracţii care în final se arata a ne diminua puterile morale. Şi apoi, nu se dezvoltă oare relaţii sănătoase, când lucrăm unii pentru alţii? Oricine căruia îi place să ajute pe alţii, se ajuta pe sine, primind aprobarea lui Dumnezeu şi a celor din jur. Aşa se dezvoltă o personalitate plăcută, plină de bucurie şi întelepciune. Astfel de activităţi ne ajută să preţuim pe cei din jur şi să le fim cu adevărat de folos.

Omul-fiinta sociala (4) De:Camelia Spiegel Toate studiile, vechi si noi arata ca generatia...Omul-fiinta sociala (3) De:Camelia Spiegel Media poate sa se extinda la nesfarsit, cu...Omul-fiinta sociala (1) De:Camelia Spiegel Tot ce gândim pe parcursul unei zile ne...Ce-i prea mult strica… D:Camelia Spiegel Odată cu creşterea cantităţii de informaţie pe care...

Urmatoarele materiale:
« Omul-fiinta sociala (3) | Omul-fiinta sociala (1) »